Papirusul

Papirusul
10.12.09 10:18:09

Papirusurile pe care scriau vechii egipteni se obţineau prin prelucrarea tulpinilor unor plante erbacee acvatice cu denumirea de „papirus” (Cyperus papyrus), care se cultivau în zonele mâloase ale Deltei Nilului. Aceste plante atingeau înălţimi de 2 până la 4 metri. Din tulpinile lor, alcătuite din foiţe membranoase, se desprindeau cu ajutorul unui ac fâşii care se lipeau una de alta, în lungime, şi apoi un alt strat peste ele, de-a curmezişul, pentru a le mări rezistenţa. “Adezivul” cu care se lipeau consta într-o solutie fiartă, făcută din faină de grâu cu puţin oţet. Combinaţia era apoi bătută cu ciocanul si răzuită cu o piatră sau cu o scoică.  

Apoi, după ce papirusul se subţia prin baterea cu ciocanul de lemn, se punea încă un strat de clei, se îndreaptau cutele astfel formate si se batea iar cu ciocanul. Textele scrise pe papirusuri erau ordonate pe coloane. Ele nefiind suficiente pentru a cuprinde o operă întreagă, erau necesare mai multe fâşii de papirus, care erau făcute sul si păstrate în cutii cilindrice, confecţionate din piele. Pe papirusuri se scria de la dreapta la stânga, iar în timpul citirii sulurile se desfăceau treptat. Egiptenii cunoşteau papirusul încă din jurul anul 4 000 înainte de Christos, dar sulurile de papirus au început să fie mai frecvent utilizate în perioada denumită „Regatul Mijlociu”. Papirusurile descoperite şi atestate ca provenind din epocile anterioare sunt extrem de rare. În antichitate, egiptenii deţineau monopolul în ceea ce priveşte producţia şi exportul de papirus. 

Din punct de vedere al istoriei scrierii, descoperirea papirusului a avut o importanţă imensă. În perioadele anterioare, egiptenii scriau cu pensula pe bucăţi de piele, lemn, calcar etc. Utilizarea sulurilor de papirus a înlesnit scrierea, iar textele scrise s-au putut răspândi cu mai multă uşurinţă în cadrul societăţii egiptene.

Sensul iniţial al cuvântului „papirus” stârneşte dispute şi în ziua de astăzi. În scrierea veche egipteană conţine, printre altele, şi hieroglifa „faraon”, ceea ce înseamnă că e vorba de un lucru aparţinând regelui sau de „planta regelui”. În limba greacă i se spunea „biblos”, cuvânt care dat naştere mai târziu denumirii de „biblie”. În ziua de azi, papirusul poate fi întâlnit în unele zone ale Sudanului sau în Sicilia (unde planta a fost adusă şi aclimatizată în epoca elenistică), în timp ce în Egipt e practic de negăsit, cu excepţia Grădinii Botanice din Cairo. Papirusul (planta) era în trecut şi simbolul Egiptului de Jos (simbolul Egiptului de Sus era somonul). Foile de papirus pe care se scria în antichitate erau ceva mai groase decât hârtia din ziua de astăzi, marele lor dezavantaj fiind fragilitatea. Tehnica egipteană a obţinerii papirusurilor a fost mai târziu perfecţionată de greci şi de romani. 

Cel mai lung papirus e „Papirusul Harris”, denumit astfel după primul lui proprietar, de origine engleză. A fost descoperit în anul 1855 la Teba, având o lungime de 40,5 cm şi o lăţime de 42,5 cm. Textul, o listă a instrucţiunilor lui Ramses al III-lea destinate tuturor templelor  din ţară, este un model de scriere hieratică (cu hieroglife cursive şi simplificate). La ora actuală Papirusul Harris se află la British Museum din Londra.

Din papirus nu se fabricau numai sulurile destinate scrierii, ci şi coşuri, bărci, frânghii, era utilizat ca material de construcţie şi combustibil. Rădăcinile sale erau comestibile.

Ultimele curiozităţi...

26.03.2012 Muntele lui Moise
26.01.2012 Sărbătorile în Egipt
22.11.2011 Kultura

Ultima discuţie...

01.05.2011 o mai fi comori
30.04.2011 valabilitate pasaport
30.04.2011 marea rosie in ianuarie
03.02.2009 How to Egypt with children?

Ultima fotografie...

Cairo 6
Cairo 5
Cairo 4
Cairo 3
Cairo 2